A fost odata copilul din noi

Mi-amintesc cu drag de zilele calde si vacantele lungi de vara din timpul copilariei. Asteptam vacanta ca sa ies in fata blocului cu papusile. Zilele mi se pareau lungi, dar in realitate erau la fel ca si azi, doar ca eram eu mai mica.

“Vin Iri si Ioana afara?” sunau la usa prietenii nostrii.Asta se intampla in fiecare zi la ora 10 dimineata, cand de-abia asteptam sa ne trezim.Astazi, dormim pana la amiaza si iesim cu greu la o poveste, la 8 seara…

Tin minte cum caram pungile cu jucarii in spatele blocului: papusi, vase si trusa de doctor.Le insiram pe toate de nu aveai loc sa treci pe langa ele.Cand ne jucam de-a magazinul aveam bani din plin: pietricelele si frunzele.Astazi cand ne jucam de-a magazinul, avem lista bine precizata de la parinti…

Pe masura ce cresteam am descoperit alte jocuri.Am ajuns la scoala si am observat ca usa scarii se putea folosi drept tabla.Oana ne era profesoara, mai venea si Alice si toata usa era mazgalita de scrisul nostru tremurat.

Cu baietii ne jucam “Ploaia de stele”…si faceam un adevarat spectacol in frunte cu Cosmin Cernat,pe care il interpretam eu. Cantam Andre si 3 Sud Est, iar intrarea ne-o faceam coborand scarile de la etajul unu .Cata galagie era atunci la bloc. Vecinii erau obisnuiti, doar erau copiii lor afara.

Mai era si “Flori fete si baieti”…cand eram tare curiosi sa vedem cine ce alege, mai ales la nume de fete sau baieti.
Ma uit pe geam si vad gradina plina de iarba.Acum, nimeni nu se mai joaca fotbal acolo. Bat mingea pe ciment si in plus…nu mai avem o echipa de fotbal, sunt pe la facultati si servicii.
Ascunsa era o nebunie…stateam noaptea si nu mai terminam.Aveam niste numaratoare foarte dubase “Pe o bara se **** o cioara/Cra Cra Cra fix in gura ta”. Rad, iar soramea nu stie de ce ma distrez asa. Noi, insa..eram smecheri: alegeam de fiecare data numaratoarea cu “Alege pe cine vrei”…bineinteles mergea pe prietenii, iar Olo baga de fiecare data…mai era si Cristinuta…cat de mult timp a trecut de-atunci.
“Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele” Bleah…nu-mi plac sarmalele.Ultima data cand am incercat sa ne jucam ascunsa, s-a lasat cu cearta. Am crescut,ce-i drept.

Hot politai cand jucam,nu ne intalneam toata ziua; alergam in tot cartierul, pana ne prindea Paul sau Cata. Cand bagau fetele, baietii profitau de “barbatia “ lor si se urcau pe garaje..nu-i prindea nici naiba, iar noi ne plictiseam si iar se lasa cu cearta.De ce baietii trebuie sa fie mai smecheri intotdeauna?

Sa nu uitam de vara in care ne-am facut formatie.Ne faceam coregrafia in uscatorul blocului(sa nu ne vada baietii), si inventam versuri noi pe melodiile Pop’s.
Sa nu uitam de vara Afro.Toate fetele erau impletite de Oana, iar coditele legate cu elastic de borcane de muraturi.Era concurs cine are mai mult par in cap si implicit cele mai multe codite.Oana coafeza impletea sute de codite. (si o facea chiar bine…din parul meu putin, mi-a scos 80 )

Mancam pufuleti “Oana pe bicicleta”, inghetata Panda, si samanta in punga galbena. Cat e azi o inghetata? 2 lei? Atunci era 50 bani (in banii de azi)…si samanta era 10 bani…mult timp de-atunci.
Mi-am amintit de bicicleta…am invatat sa ma dau si era o performanta sa ai bita la bloc. Tin minte prima (si ultima probabil) bicicleta pe care am avuto.BMX rosu…era tare, mai tare ca pegasul lui Marius. Toata lumea invata sa sa dea pe bicicleta..ce mai? Am crescut impreuna.

Astazi le stau biciletele in uscatoare.Oare le mai au? Astazi, incearca sa pescuiasca in spatele blocului, dar de 5 zile nu au prins nimic.Probabil o sa-mi spuna Roli cand vor prinde ceva…mormoloci. Copiii aia mici care se jucau cu tevile si cu cornetele, se mai joaca si azi cu ele, insa le-au modernizat…si nu-i vede nimeni cand se joaca.Ce distractie mai era…poc,poc.

E bine ca generatia mea a cunoscut ce sunt “tigancusele”,”hot polit”, si “Am venit din America” (ce n-as da sa vin din America), insa vecinul de la doi, care are doar 10 ani? S-a nascut cu calculatorul in brate, nu se joaca fotbal, ci fifa 2030, nu se joaca de-a magazinu’, si Sims 100 in 1…e trist sa nu fi trait toate astea in realitate.E clar ca lumea evolueaza, insa se pierd unele chestii bune…copiii nu mai interactioneaza intre ei, nu depun efort in joaca lor, cand pot sa stea pe-un scaun comod in fata calculatorului.

Te nasti cu messengerul in patut…nu stii sa vorbesti fata in fata, nu stii cum e sa te balbai pana iti gasesti cuvintele potrivite, nu percepi si nici nu transmiti emotii.Iar daca tu esti unul care scrie ortografic…ceilalti se iau de tine si rad. Nu-i asa? Cand a aparut netul pe la noi la bloc, stateam si vorbeam foarte entuziasti pe messenger. Nu mai ieseam asa devreme afara…aveam alte ocupatii pe net.Suntem totusi norocosi ca nu a aparut mai repede, ne stricam toata copilaria si eu una nu aveam amintiri.

Evolutia are rostul ei si bineinteles ca cine nu stie cum a fost inainte, nu va realiza niciodata adevarata valoare a lucrurilor. Nici eu nu valorez prea mult o ciocolata, dar parintii mei o valorau. Acum se gaseste din plin, atunci nu se gasea deloc.
Lumea nu poate sta in loc,insa cand vezi copii de cls. I injurand la scoala sau vorbind la telefoane 3G, te intrebi unde e ordinea lucrurilor? cine e vinovat? Ce amintiri vor avea ei? Eventual convorbirea de pe messenger “vrei sa ne :* cu :P in :))?” Iar in cel mai bun caz, un joc educativ din care au invatat putina engleza…

A fost odata copilul din noi. Ne-n-dreptam pe-un alt drum acum…fiecare cu farmecul lui.

Jane M.