marți, 14 septembrie 2010

De ce citit si nu film?

Adolescentii din zilele noastre sunt asaltati de prea multa informatie si tehnologie prin mijloacele mass media.Pe masura ce cresc, uita cum se extrage informatia prin mijloacele traditionale si clasice. Ma intrebam, cati dintre ei mai au in vocabular cuvantul carte: "de ce sa pierd timpul citind o carte in loc sa vizionez un film realizat dupa aceasta?"Insa intrebarea este: care sunt avantajele unei carti in fata unui film? Este cititul benefic sau poate fi egalat de un film?

In opinia mea, "benefic" e un cuvant prea sarac pentru a ilustra toate avantajele pe care le are cititul.In primul rand, cititul este una dintre cele mai bune metode de relaxare, care iti pune mintea la contributie in acelasi timp: iti dezvolta gandirea critica, puterea de argumentare, imaginatia si creativitatea, lasand la interpretarea cititorului faptele personajelor.

In al doilea rand, comparand cu filmul care ilustreaza totul prin prisma mintii regizorului, citind o carte, tu devi regizorul. Mai mult, ajungi sa traiesti impreuna cu personajele sentimentele intense de dragoste, sarutarile fierbinti , dezamagirile si impacarile, creand un univers pe care il percepi prin prisma propiilor emotii.Poate vei observa ca de multe ori, te regasesti cu personajele.De ce? Pentru ca o data ce ai patruns in universul unei carti, universul tau real se contopeste cu cel al cartii, lasandu-te sa oscilezi in voie intr-o lume mai buna. Cartea iti da timp de reflectare, in comparatie cu filmul, care ruleaza in continuare indiferent daca ai inteles mesajul.

Un alt argument care vine in sprijinul lecturii este faptul ca o carte dezvaluie opinii, principii si cunostinte ale altor persoane.Pargurgand parerile cuiva, ne putem forma si noi la randul nostru noi puncte de vedere.

Nu in ultimul rand, lectura este autostrada personala a fiecaruia. Ajungi sa vezi locuri, sa inveti obiceiuri, sa cunosti civilizatii fara a avea limita de viteza si de timp. Cateva pagini si esti in fata templului de la Stonehenge alaturi de Tess D'uberville, alte cateva pagini si calatoresti in India, mai rasfoiesti cartea si ajungi in mijlocul parizienilor luand parte la o demostratie de spada a muschetarilor.In acest fel, pentru mine lectura inseamna evadare, un colt magic in care pot sa ma reculeg, sa-mi imaginez povesti nemuritoare, lasand in uitare spiritul citadin de zi cu zi.

In concluzie, cititul invinge batalia cu filmul.El trebuie sa ocupe un loc prioritar in viata fiecaruia, sa constituie o oaza de cunoastere potrivit personalitatii fiecaruia, un univers in care vorbele parintilor nostri "Pune mana si citeste!" nu s-ar lasa a fi rostite, pentru ca tu, adolescentul din zilele noastre, esti cufundat in lectura!

duminică, 12 septembrie 2010

Cautam

Tot timpul cautam. Ce? In general, fericirea. O gasim? In general, la suprafata. Suntemi lacomi dupa ea. Vrem sa cucerim munti, sa conducem o masina cu viteza, sa fugim cat ne tin picioarele, sa vedem un rasarit, sa ne imbracam la moda, sa avem cele mai bune locuri la film, sa stam la o tigara, sa folosim un parfum bun, sa ne imbracam cat mai bine, sa dam muzica la maxim, sa primim un sfat bun, sa plangem pe umarul unui prieten, sa impresionam, sa surprindem,sa dam un telefon, sa ne plimbam de mana, sa strigam in noapte, sa tacem, sa fim intelesi.

Cautam. Ce? Unii fericirea, altii eroii care sa le-o aduca.Insa, ce inseamna pana la urma fericirea? O pot gasi eroii intr-o forma materiala? Iar eroii...exista ei cu adevarat? Avem nevoie de ei ca sa fim fericiti? Probabil ne-ar impacheta fericirea in hartie cartonata, ar aseza-o cu grija intr-o cutie cu fundita si ne-ar lasa-o in fata usii: "Poftim, ia fericirea!" Insa e o munca grea.Ar insemna miliarde de pachetele cu fericire si lumea n-ar mai misca.N-ar mai fi intr-o goana nebuna dupa ea. Si totusi... daca eroii exista, atunci fiecare e propriul sau erou. Iar daca fericirea exista, atunci fiecare o gaseste in sine...

joi, 2 septembrie 2010

M-am hranit cu apa si mult soare.Acum mor de foame

In camera pluteste un miros sarat.Hainele asteapta trantite pe scaun sa fie spalate de sare, sa-si recapete statutul de "curat" intr-un oras gri, departe de valurile marii si de caldura dogoritoare a verii.Dar cu cat stau mai mult tolanite in fotoliu, cu atat rascolesc amintiri dulci si sarate din vara care tocmai se sfarseste.Imi miroase a petrecere...Asa a inceput vara mea: intr-un jacuzzi cu multa spuma si cer instelat,sampanie ciocnita alaturi de prieteni, o atingere, un dans.Petrecerea s-a incapatanat si nu s-a dat batuta, facand minute de 24:00 magice.Am cantat serenade de la multi ani cand strazile erau goale, am transformat ora 18 in cel mai savuros ceai de zmeura si uite asa ...doi prieteni s-au simtit minunat.
Si parca imi miroase a clor..ciudat.Am mers la mare,nu la bazin.Si totusi...imi vine in minte imaginea unei piscine cu baloane colorate care sta sa explodeze de atata freamat, revolutioneaza simturi, uneste si desparte si lasa in urma ei multe sticle goale.Doar face parte din petrecere...Un loc in care am uitat de noi, insa nu am uitat sa cantam La Multi Ani din nou.
Petrecerea se domoleste in urmatoarea perioada,ca doar toti avem nevoie de o pauza, pentru a ne recapata fortele.Se intampla ceva ciudat insa.Ma trezesc in centrul atentiei, cu toti prietenii in jur,cantandu-mi La Multi Ani, felicitandu-ma, imbratisandu-ma. O imagine pe care n-o voi uita niciodata si care n-ar fi putut fi captata de nici un aparat foto, numai de o pereche de ochi care se stapaneau sa nu planga.Ce bine e sa stii ca esti iubit.
Dintr-o data insa, se facu liniste.De ce?Pentru ca toti isi faceau bagajele...Plecau de la petrecere? Nicidecum...plecau intr-o saptamana greceasca,in taramul zeilor si al marilor albastre,unde ora 4:00 nu inseamna sfarsitul petrecerii ci inceputul ei... Aveau sa-si continuie dansul acolo. Toate gandurile legate de petrecerea verii se indreptau catre Grecia.Simt miros statut si parca ma incearca oboseala.Insa nu...e doar senzatia drumului pe autocar,petrecut intre doua scaune.O data ajunsi acolo, am evadat.Fiecare dupa puteri: unii nu dormeau deloc, altii dansau toata seara, majoritatea se incalzeau cu Ouzo si alte derivate, insa un lucru e cert:eram pe aceeasi unda.Grecia ne-a dezvaluit locuri frumoase: insula Skiatos si plaja Koukonaries au fost animate de croaziera pe vapor.Delfini, meduze si valuri au facut parte din peisajul pitoresc al Greciei. 2-3 euro pe ochelari subacvatici,1 euro pe ouzo, 9-10 euro o masa de fructe de mare pe malul marii, intrare libera in cluburi.Aceasta este lista cu costurile petrecerii, daca nu tinem cont ca vrei neaparat sa ai ochelarii- licitezi 10 euro, vrei neaparat sa bei Jagger-inca 10 euro, daca doresti pui esti salvat-5 euro,insa platesti pentru barbatia ta daca vrei sa intri in cluburi. Dar totul merita...7 zile,in care toti s-au distrat pe cinste profitand de fiecare minut, stiind ca petrecerea se apropie de orele diminetii si omul nu poate fara somn.
In dimineata de dupa petrecere, se simtea o atmosfera nostalgica dupa zilele frumoase care tocmai au trecut, insa toti si-au revenit repede.Unii s-au dus la munte, altii s-au apucat de invatat, unii invata sa conduca, altii invata limbi straine, insa cei mai multi au decis sa se intoarca din nou la mare. Eu? M-am intors in Grecia. Parca mai simteam petrecerea,insa cu muzica mult mai domoala.Insa era bine, linistitoare, lasand loc relaxarii sa cante.Daca era un lucru care mi-l doream pentru vara asta, acela era sa privesc in larg pe sub apa- sa vad albastru cat cuprind; sa privesc in larg la suprafata -sa vad albastru cat cuprind; sa ma intorc si sa privesc in orizont si sa vad munte.Insula Thassos mi-a implinit dorinta, insa nu s-a multumit cu atat.Mi-a aratat un loc ascuns, o piscina naturala, numita Giola.De ajuns se ajunge cu indicatii si documentare inainte, insa merita efortul.Laguna te va rasplati cu apa calda, pesti mari si stanci golase care asteapta sa le sari.Te eliberezi si parca timpul se opreste in loc.Astazi am realizat cat de prinsa eram de moment,cum ma invada o fericire care nu ma lasa sa ma concentrez decat la mine.Acum inteleg supararea Irinei.Nu se putea vorbi cu mine: eram doar eu.Un loc minunat in care as reveni cu placere si a doua oara.
Kavala-un alt oras grecesc, ne-a provocat la drumetie pana in varful cel mai inalt- castelul.Insa mai fascinante erau casele pe langa care treceam, curtile interioare, incaperile mici, drumul abrupt care facea aproape imposibila parcarea masinilor si intrebarea: "Au oamenii astia apa?"De altfel, o zona cocheta, dar linistita in care poti chiar sa te reculegi.Si cum orice petrecere are un sfarsit..muzica s-a stins la fel de repede cum a inceput.Pentru unii mai devreme,pentru altii mai tarziu.Iar eu sunt o norocoasa pentru ca ma incadrez in categoria "altii". Nu vreau sa pun hainele la spalat... afara e umed si ploios.As vrea sa mai pastrez macar o zi putina caldura.M-am hranit cu apa si mult soare.Acum mor de foame...