Noapte la munte, noapte la mare

Don't worry, be happy...Nici nu visam sa nu vin bine acasa si sa plec din nou. Si nu oriunde.. ci la cealalta extrema:mareaa. Noapte la mare, noapte la muntee
Dupa mult aer curat la munte, plec la mare sa fac o baiee ...
Trebuie sa inot, trebuie sa merg cu trenul vara asta, trebuie sa ajung departe si sa intregesc cantecul "noapte la mare, noapte la munte". Mi-ar placea sa am timp sa scriu despre Retezat, sa-mi adun gandurile si sa le dau o forma, dar probabil o voi face pe plaja, sub o umbrela, cu un suc in dreapta si o inghetata in stanga. Filmuletul de mai sus inspira incredere si dovedeste ca distractia aduce cu ea si mai multa distractie. Pleec la maaaree!!


"Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Pielea-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare.

Noapte la munte,noapte carpatina
Buzele tale au gust de rasina
Pielea-ti miroase a flori si a fructe
Noapte la munte,noapte la munte. "


Las din nou in urma orasul gol, evadez in cealalta extrema, la 2200 m diferenta de nivel...inca mai e vacanta si am timp sa calatoresc.Marea-i departe, insa gelozia ei fata de munte ar trebui sa se risipeasca...Ajung si la ea anul acesta. Asteapta-ma! As vrea sa fac si acolo un foc de tabara, de ce nu? pe nisipul rece-al diminetii, putem incerca. Sa fiu omul plajei si soarele, prietenul meu.Sa cantam impreuna "singura noastra scapare, sa ramanem toti la mare". Sa ma-nec in fericire, sa impart iubiree.

Calator in tara

Sunt atatea lucruri de vazut..incat nu stii ce sa faci, unde sa pornesti, pe cine sa intrebi.De odihnit,nu poti...Trebuie sa continui...sa observi, sa asculti si sa inchizi ochii, ca sa poti fura si pentru tine, o mica parte din ceea ce vezi.



Te imbarci pe vapor, daca esti norocos sa nu ai rau de mare...si plutesti.Fie traversezi Dunarea, fie te plimbi intr-o croaziera pe M.Egee, senzatia unei calatorii pe mare e foarte placuta.


Trenul e mai accesibil si nu ar trebui sa existe vara, fara sa faci o calatorie cu trenul.Irina spune vara=tren. Calatoriile cu trenul sunt cele mai distractive.Toata gasca se aduna intr-un compartiment si de-acolo ramane de vazut daca ia sau nu amenda pentru deranjarea ordinii publice. (ni s-a intamplat si noua intr-o tabara).Cei ce calatoresc pentru prima data cu trenul sunt foarte entuziasmati si niciodata dezamagiti.O adevarata distractie.

Cluj-Bucuresti...Drum facut vara trecuta, impreuna cu Iri. Condamnate la un drum lung.Exista insa, posibilitatea sa calatoresti cu oameni exagerat de povestitori, care sa-ti povesteasca ce casa si-au facut in Floresti, cat de avocati sunt ei..sau cat de neastamparati le sunt copiii. E enervant, dar distractiv in acelasi timp.

Cu masina romanilor, Dacia, e consum mult de benzina, insa te duce sigur la destinatie chiar si in tari straine. E distractiv cand merg cu ai mei in concediu. Noroc cu portbagajul mare.





Pana acum, in ceea ce priveste calatoriile in aer, nu am avut ocazia sa zbor cu avionul. Am zburat mai lent, cu telescaunul...in plina natura, am admirat peisajul de munte indeaproape. E unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se poate intampla unui calator la munte.


Calatoria pe jos e cea mai sanatoasa.In mijlocul naturii, explorand paduri de jnepeni, concentrandu-te sa nu cazi si facand popas din cand in cand, e cel mai palpitand lucru.Cunoasterea muntilor indeaproape, nu se face nici cu masina, nici cu trenul, nici cu avionul.Se face cu doiul si cu cativa prieteni. E cel mai ieftin mod de calatorie si in acelasi timp si cel mai sanatos.Ai nevoie de o pereche de bocanci cu talpa aderenta, rezistenti la apa si stransi bine pe glezna. Drum bun!


Pe langa bocanci, mai ai nevoie de conditie fizica si ambitie. Se poate citi oboseala pe fata mea, insa dupa un traseu de 8 ore...nici nu ma gandeam altfel.

Cum cu doiul se fac cele mai interesante, grele si palpitante drumetii, nu rata sa cateri daca ai ocazia.

Intotdeauna planificati traseul ce urmeaza sa-l faci si principalele obiective pe care vrei sa le vizitezi.Timpul e unul din inamicii tai si trebuie sa stii sa-l invingi fiind foarte organizat in excursia ta.Ia o harta cu tine, iar daca esti pe munte, nu uita de busola.

Aceasta este busola de la bordul vaporului Menia Maria. Tu ar trebui sa ai la tine o busola muuult mai mica, de buzunar :)


Oriunde ai pleca, si cu orice mijloc ai cutreiera tara si nu numai, nu uita de bani. Daca ajungi in strainatate, iti recomand sa-ti iei un portmoneu pentru monede, intru-cat sunt multe monede euro.Cand nu ai portmoneu, gramada se imprastie.



Cu vaporul, cu Dacia sau cu doiul, ce bine e sa fi un simplu calator.

"Simti oboseala, prea plinul acesta care te inabusa si astepti sa pleci mai departe, mai repede, sa scapi din aceasta obsesie, sa schimbi cerul acesta de smarald-caci altminteri nu stii ce s-ar putea intampla cu tine, nu stii ce nebunii ai fi gata sa faci" (M.Eliade- "India")

Diferente- Leasa Dragos

Un filmulet gasit intamplator, care m-a inspirat sa scriu articolul de mai jos :)
Mi-am amintit de copilaria mea...si m-am intrebat: Exista vreo sansa ca copiii din ziua de azi sa mai cunoasca ce e adevarata copilarie?

Se prea poate sa o cunoasca, insa e la fel de probabil sa nu o cunoasca deloc...se joaca prea mult pe calculator.

A fost odata copilul din noi

Mi-amintesc cu drag de zilele calde si vacantele lungi de vara din timpul copilariei. Asteptam vacanta ca sa ies in fata blocului cu papusile. Zilele mi se pareau lungi, dar in realitate erau la fel ca si azi, doar ca eram eu mai mica.

“Vin Iri si Ioana afara?” sunau la usa prietenii nostrii.Asta se intampla in fiecare zi la ora 10 dimineata, cand de-abia asteptam sa ne trezim.Astazi, dormim pana la amiaza si iesim cu greu la o poveste, la 8 seara…

Tin minte cum caram pungile cu jucarii in spatele blocului: papusi, vase si trusa de doctor.Le insiram pe toate de nu aveai loc sa treci pe langa ele.Cand ne jucam de-a magazinul aveam bani din plin: pietricelele si frunzele.Astazi cand ne jucam de-a magazinul, avem lista bine precizata de la parinti…

Pe masura ce cresteam am descoperit alte jocuri.Am ajuns la scoala si am observat ca usa scarii se putea folosi drept tabla.Oana ne era profesoara, mai venea si Alice si toata usa era mazgalita de scrisul nostru tremurat.

Cu baietii ne jucam “Ploaia de stele”…si faceam un adevarat spectacol in frunte cu Cosmin Cernat,pe care il interpretam eu. Cantam Andre si 3 Sud Est, iar intrarea ne-o faceam coborand scarile de la etajul unu .Cata galagie era atunci la bloc. Vecinii erau obisnuiti, doar erau copiii lor afara.

Mai era si “Flori fete si baieti”…cand eram tare curiosi sa vedem cine ce alege, mai ales la nume de fete sau baieti.
Ma uit pe geam si vad gradina plina de iarba.Acum, nimeni nu se mai joaca fotbal acolo. Bat mingea pe ciment si in plus…nu mai avem o echipa de fotbal, sunt pe la facultati si servicii.
Ascunsa era o nebunie…stateam noaptea si nu mai terminam.Aveam niste numaratoare foarte dubase “Pe o bara se **** o cioara/Cra Cra Cra fix in gura ta”. Rad, iar soramea nu stie de ce ma distrez asa. Noi, insa..eram smecheri: alegeam de fiecare data numaratoarea cu “Alege pe cine vrei”…bineinteles mergea pe prietenii, iar Olo baga de fiecare data…mai era si Cristinuta…cat de mult timp a trecut de-atunci.
“Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele” Bleah…nu-mi plac sarmalele.Ultima data cand am incercat sa ne jucam ascunsa, s-a lasat cu cearta. Am crescut,ce-i drept.

Hot politai cand jucam,nu ne intalneam toata ziua; alergam in tot cartierul, pana ne prindea Paul sau Cata. Cand bagau fetele, baietii profitau de “barbatia “ lor si se urcau pe garaje..nu-i prindea nici naiba, iar noi ne plictiseam si iar se lasa cu cearta.De ce baietii trebuie sa fie mai smecheri intotdeauna?

Sa nu uitam de vara in care ne-am facut formatie.Ne faceam coregrafia in uscatorul blocului(sa nu ne vada baietii), si inventam versuri noi pe melodiile Pop’s.
Sa nu uitam de vara Afro.Toate fetele erau impletite de Oana, iar coditele legate cu elastic de borcane de muraturi.Era concurs cine are mai mult par in cap si implicit cele mai multe codite.Oana coafeza impletea sute de codite. (si o facea chiar bine…din parul meu putin, mi-a scos 80 )

Mancam pufuleti “Oana pe bicicleta”, inghetata Panda, si samanta in punga galbena. Cat e azi o inghetata? 2 lei? Atunci era 50 bani (in banii de azi)…si samanta era 10 bani…mult timp de-atunci.
Mi-am amintit de bicicleta…am invatat sa ma dau si era o performanta sa ai bita la bloc. Tin minte prima (si ultima probabil) bicicleta pe care am avuto.BMX rosu…era tare, mai tare ca pegasul lui Marius. Toata lumea invata sa sa dea pe bicicleta..ce mai? Am crescut impreuna.

Astazi le stau biciletele in uscatoare.Oare le mai au? Astazi, incearca sa pescuiasca in spatele blocului, dar de 5 zile nu au prins nimic.Probabil o sa-mi spuna Roli cand vor prinde ceva…mormoloci. Copiii aia mici care se jucau cu tevile si cu cornetele, se mai joaca si azi cu ele, insa le-au modernizat…si nu-i vede nimeni cand se joaca.Ce distractie mai era…poc,poc.

E bine ca generatia mea a cunoscut ce sunt “tigancusele”,”hot polit”, si “Am venit din America” (ce n-as da sa vin din America), insa vecinul de la doi, care are doar 10 ani? S-a nascut cu calculatorul in brate, nu se joaca fotbal, ci fifa 2030, nu se joaca de-a magazinu’, si Sims 100 in 1…e trist sa nu fi trait toate astea in realitate.E clar ca lumea evolueaza, insa se pierd unele chestii bune…copiii nu mai interactioneaza intre ei, nu depun efort in joaca lor, cand pot sa stea pe-un scaun comod in fata calculatorului.

Te nasti cu messengerul in patut…nu stii sa vorbesti fata in fata, nu stii cum e sa te balbai pana iti gasesti cuvintele potrivite, nu percepi si nici nu transmiti emotii.Iar daca tu esti unul care scrie ortografic…ceilalti se iau de tine si rad. Nu-i asa? Cand a aparut netul pe la noi la bloc, stateam si vorbeam foarte entuziasti pe messenger. Nu mai ieseam asa devreme afara…aveam alte ocupatii pe net.Suntem totusi norocosi ca nu a aparut mai repede, ne stricam toata copilaria si eu una nu aveam amintiri.

Evolutia are rostul ei si bineinteles ca cine nu stie cum a fost inainte, nu va realiza niciodata adevarata valoare a lucrurilor. Nici eu nu valorez prea mult o ciocolata, dar parintii mei o valorau. Acum se gaseste din plin, atunci nu se gasea deloc.
Lumea nu poate sta in loc,insa cand vezi copii de cls. I injurand la scoala sau vorbind la telefoane 3G, te intrebi unde e ordinea lucrurilor? cine e vinovat? Ce amintiri vor avea ei? Eventual convorbirea de pe messenger “vrei sa ne :* cu :P in :))?” Iar in cel mai bun caz, un joc educativ din care au invatat putina engleza…

A fost odata copilul din noi. Ne-n-dreptam pe-un alt drum acum…fiecare cu farmecul lui.

Jane M.