O zi la Ljubljana

26 iunie 2008

"Slovenia,una din tarile cele mai civilizate ale Europei-Nu numai amabilitatea oamenilor,ci si respectul politistilor te face sa ramai uimit de gradul lor de civilizatie.Avem o intalnire cu acestia,dupa primii 5 km de mers.

Ajunsi in Ljubljana,observam frumusetea orasului si cladirilor vechi,oamenii primitori care vorbesc perfect limba engleza.

Noaptea,Ljubljana e superba.Tinerii stau in piete si canta la chitara, tavernele te invita la o poveste, bulevardele sunt pline de oameni dornici de relaxare.

Dimineata vizitam castelul Ljubljanei,de unde vedem intreaga panorama a orasului.Turnul castelului ne ofera o adevarata priveliste de legenda.Castelul gazduia in acum un secol balurile familiilor regale, si a beneficiat de o reabilitare in anul 1990.

Voi tine cu siguranta minte renumita lor inghetata mancata in curtea interioara a castelului."

In Venetia, marea canta

Din jurnalul de calatorie:

24 Iunie 2008

"Plecam de dimineata spre Italia,Lido din Venezia.Nu ne putem hotari ce ruta sa urmam, cea mai scurta, cea mai lunga sau cea mai spectaculoasa ca peisaj.Alegem drumul printre Alpi, si avem parte de peisaje spectaculoase.Muntii stapanitori si impozanti, se ridica in fata noastra spunandu-ne "pe aici nu se trece", dar noi vrem sa ajungem la mare...si nimic nu ne poate impiedica.Treptat muntii se invoiesc si isi deschid portile, soseaua se ingusteaza...privind in dreapta zaresti stanci golase, privind in stanga prapastia vicleana.Multe ore de mers, aer curat, splendoarea Alpilor patati de zapada, cate-un siroi de apa curgand pe mantia muntilor, si astfel se creeaza o imagine pitoreasca a Austriei...

Nu se tine cont de granita,iar intrarea in Italia e marcata doar de un indicator.
Ajungem in Venetia ,si observam ca suntem priviti ciudat.Eram romani doar, si cu totii stim ca faima noastra la italieni nu e una stralucitoare.Prin urmare ne apucam sa vorbim in engleza. :)) Avem noroc la feribot;ajungem cu 5 minute inainte de a pleca ultimul feribot spre Lido. Norocul turistului. De pe feribot admiram Venetia inundata de apele marii.Valurile agitate se sparg la tarm bland, cantand parca in adierea vantului.Tinutul romantismului si al dragostei era in fata noastra.Totul e minunat, mai ales cand gasesti cazare la un hotel pe malul marii...

Luam cina in atmosfera italiana,servim spaghetele lor specifice.Aerul sarat al marii,limba melodioasa si muzica italieneasca fac parte din atmosfera restaurantului.Omenenii stau relaxati la un pahar cu vin, iar noapte pare un bun paznic al acestora.Caldura se simte chiar si la ora accea tarzie, iar tantarii danseaza pe langa noi.Dar noi nu le dam atentie lor, ci barmanului care danseaza printre sticlele de coktail si racoritoare."

25 Iunie 2008

"Marea Adriatica,scoici,plaja cu nisipul fin, linistea si briza marii ne-au spus in dimineata zilei de 25 "Bun Venit la marea italiana"...La ora 7 dimineata, 3 puncte se zareau pe plaja linistita si abia atinsa de razele soarelui.Pe masura ce te apropiai observai ca se misca,inoata,se joaca, rad, fac poze ...Eram noi, privite din perspectiva italianului care cu siguranta ne considera nebune. Cine se trezeste ata de dimineata sa faca baie? plaja e atat de libera, este loc pentru toata lumea, nu se pune problema gasirii unui petic de nisip sau a unui sezlong...dar noi, noi veneam din Romania,unde toate astea nu exista...In plus, aveam doar cateva ore la dispozitie pentru plaja..urma sa plecam in Piazeta San Marco.

Luam vaporasul din Lido care ne duce in 15 minute in piata.Am asemanat vaporasele lor cu troleele noastre si le-am numit "troleyboats".Ajunse in piata observam ca Venetia este un oras cosmopolitan cu multi japonezi si chinezi.Porumbeii erau si ei prezenti, insa mancare pentru a-i hrani nu se mai comercializa.

Palatul,turnurile si o intreaga lume concentrata in cativa km patrati

"Palatul Ducale" era palatul ducelui, unde se organizau faimoasele baluri venetiene cu contese imbracate in matasuri si masti elegante si misterioase.Din piata se vedea cel mai inalt turn al Venetiei, o multime de bazilici si catedrala San Marco.

Palatul Ducale-sursa de inspiratie arhitectonica

"Facem turul venetiei cu gondola,insa nu avem norocul ca gondolierul sa ne cante.Trecem prin multe canale,printre care si Grand Canal.Acesta desparte Venetia in 2 parti.Cladirile domneau in apa, iar parterul lor nu era locuit deaoarece era adesea inundat.La fiecare astfel de cladire cu locuinte erau ancorate barci.Nu vedeai masini,ci barci, nu vedeai ciment, ci apa.Oare cum e sa traiesti intr-un asemenea loc? Gondolierul ne explica , spunand din cand in cand nume cunoscute ca Marco Polo, Vivaldi, Casanova, Napoleon Bonaparte.
Gondola pe Grand Canal

Ma clatina vanturile

"Ne-am intors spre seara.Cerul rosiatic, patat de umbrele turnurilor si cladirilor devenite acum fantome, se prefacea incet in cerc de foc.Soarele se ascundea acum de noi, profilandu-se in fundalul orologiilor.Acestea anuntau in gol ora 20:00.Ultimele raze ale soarelui erau trimise parca cu frica sa lumineze canalurile intunecate ale Venetiei.Tinutul romantismului, devenea noaptea tinutul misterului, iar strazile inguste erau complice in ratacirea ta.Podurile care acum erau gemene, te purtau ademenitoare in voia sortii.Ferestrele luminate de-o lumina pala, pareau zugravite cu regularitate de-o mana de maestru.Si orasul dragostei se profila pe-o fasie de uscat pe masura ce noi inaintam pe mare, spre Lido.
Involuntar te imaginezi stand tacut pe unul din poduri, sau plimbandu-te cu persoana iubita in gondola,pentru ca apusul venetian te indeamna la visare si noaptea are farmecul ei...Aceasta e Venetia,prin ochii mei"(pagini de jurnal)

Chipul Greciei

Grecia cu peisajele ei contrastante, cu tezaurele trecutului ei, cu poporul primitor, coastele sculptate, marile azurii si viata contemporana mi s-a aratat in vara anului 2007, pentru o perioada de 10 zile.O data ajunsa pe taramul legendelor, am remarcat bogatia, fertilitatea si prosperitatea care te compleseau la fiecare pas.Soarele este aproape nenatural de luminos,curgand asupra muntilor si stralucind asupra marii pe coaste,golfuri sau insule.Aerul este curat,proaspat si parfumat cu aromele florilor salbatice sau a smochinilor ce cresc la colt de strada.Aura de istorie, te tine prizonier...Atena,Rodosul medieval,Creta,muntele Olimp sau Athos, impozantele stanci ale Meteorei pastreaza trecutul palpabil.


Atmosfera Greciei este cea care te rapeste.In jurul oricarui colt licareste o ruina ce ascunde un tezaur, indicand gloria trecuta si stapanirea umana.Mergand pe strazile sufocate de turisti, o pravalie cu artizanat te imbie la popas sau o taverna te cheama sa servesti un pahar cu vin.

Aceasta imbinare de antic cu modern m-a facut sa planez intre realitate si fantezie, pana cand am realizat ca totusi, exista rai si pe pamant.In popasul meu din Grecia, am resusit sa vad doua din simbolurile ei cele mai importante: Meteora si cateva din manastirile de pe M-le Athos ce aveau vedere la tarm.
Meduza inspirata de-o muza

Meteora

Meteora m-a impresionat cu adevarat.Peisajul de neconceput te vrajeste.Mii de stanci care se zaresc din departare ca o padure de piatra,rasar in fata ta nascand teama,extaz, sau chiar nesiguranta.Iti vin atunci in minte o multime de intrebari.Cum era posibila viata atat de aproape de cer?...trebuie sa fie o adevarat minune.Cum sa traiesti in solitudine? Sufletul calugarilor parea atat de neinsemnat sub bagheta stancilor si prapastiilor...Meteora te indeamna la reculegere, cugetare...Stateam si priveam in abis...si nu-mi puteam contura nici un gand...imensitatea si complexitatea peisajului ma intimida.Doar stateam...si ma simteam norocoasa ca am ajuns acolo

M-le Athos

Muntele Athos este bine cunoscut pentru cele 300 de manastiri care le gazduieste si pentru sacritatea care il guverneaza.In croaziera mea de cateva ore, pe langa acest simbol, m-am bucurat de briza marii care te imbia la visare si am cules cateva informatii despre muntele sfant.Inalt de 2.033 m,Athos este muntele unde sculptorul Dinocrate a vrut sa ridice statuia lui Alexandru cel Mare.
Se spune ca, crestinii au ajuns aici in sec IV, ajungand sa locuiasca intr-un stil de viata retras, asemeni sihastrilor. Prima manastire a fost intemeiata de Athanasie si este numita "Marea Lavra".De-a lungul tarmului am vazut 6 din cele 300 de manastiri, insa imaginea lor nu va putea descrie niciodata adevarata viata a tinutului.