Meteora m-a impresionat cu adevarat.Peisajul de neconceput te vrajeste.Mii de stanci care se zaresc din departare ca o padure de piatra,rasar in fata ta nascand teama,extaz, sau chiar nesiguranta.Iti vin atunci in minte o multime de intrebari.Cum era posibila viata atat de aproape de cer?...trebuie sa fie o adevarat minune.Cum sa traiesti in solitudine? Sufletul calugarilor parea atat de neinsemnat sub bagheta stancilor si prapastiilor...Meteora te indeamna la reculegere, cugetare...Stateam si priveam in abis...si nu-mi puteam contura nici un gand...imensitatea si complexitatea peisajului ma intimida.Doar stateam...si ma simteam norocoasa ca am ajuns acolo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu