Cararile gri par toate-adormite,
Calcate nostalgic de talpi prafuite.
Se-aud inecate soapte de frica
Caci noaptea se lasa si ziua o striga.
Dar lor nu le pasa de trista balada,
De frunzele moarte care stau sa cada.
Ei vad doar iubire in toti si in toate
Se plimba usor leganati in noapte.
Ai spune ca-s rupti de-aceasta lume
Ca sufera grav de o disfunctiune,
Dar ei continua sa se tina de mana
Momentul despartitii prin sarut il amana.
Vantul si frunzele fac o parada
Si fetei ii lasa-o suvita sa cada
El tandru-o aseaza in cocul lejer
Apoi isi indreapta privirea spre cer.
Mirate, cararile incep sa se-atinga
Treptat si ele iubirii cad tinta.
Se-aud inecate soapte de-amor
Caci noptii-nstelate de zi ii e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu