Pe val- Marea Neagra

Scriam in poezia "Liceu" "Pleci intr-o excursie subita". Nu stiam atunci despre ce vorbesc.Am realizat abia acum, cand m-am intors de la mare. Nu aveam in plan sa ajung pe-acolo vara asta. S-a programat singura sa ma vada si dupa 5 zile de la tabara din Retezat, am plecat intr-acolo.
La 2200 m diferenta de nivel, am ajuns la rivala muntelui, marea. Vacanta mea era acum completata: munte cu mare. Degeaba spun eu ca sunt rivali, vor sa para asa. Sunt atat de departe unul de altul, dar atat de aproape in acelasi timp.Suntem foarte norocosi sa avem in Romania noastra, Carpatii si Marea Neagra. Spuneam ca ei se dusmanesc, insa asta doar de fatada. Nu-si dau seama ca ei de fapt se completeaza, si fac tara asta un intreg. Natura lor atat de diferita: apa si pamant, le completeaza existenta si ii fac in acelasi timp atat de diferiti.

Imi imaginez marea si muntele ca doi copii care se cearta tot timpul unde e mai frumos:
El: La maree e relaxare, stai pe sezlong , nu depui nici un efort si te bucuri de briza proaspata a marii.E vara, deci ai nevoie de apa si soare.
Ea: Nu ai fost la munte, sa vezi acolo ce "briza" buna la 2500m. Pe munte esti un invingator care in loc sa stea lenes pe sezlog, depune putin efort si este rasplatit cu o priveliste nemaivazuta.
El:Unde regasesti tu vara intr-un munte?
Ea: Tu unde regasesti capre negre si flori de colt la mare?
Pana la urma sfarsesc prin a se impaca, ajungand sa cunoasca fiecare la randul lui, cat e de frumos in cealalta extrema.Calatorind de la una la alta,iti dai seama ca dupa inaltimea muntelui, simti nevoia de racoarea apei si invers.Se completeaza si se invideaza.

Marea ne-a asteptat salbatica, geloasa poate pe muntele de la care tocmai ne intorceam.Valurile si melodia ei te infioara noaptea si te incanta ziua. Poate daca ai face o baie in ea, pe timp de noapte ti-ar destainui si alte taine, si n-ar mai fi asa de infricosatoare.Deocamdata nu stiu cum e asta si tac.

Anul asta am vazut o mare frumoasa: fara alge, fara buzi "parfumate" sau restaurante cu mancare stricata. Mai e mult pana sa se ridice la inaltimea marii Egeee sau Adriatice, insa e frumoasa si ea. E in Romania si trebuie sa o apreciem si sa-i vedem partile bune.



Ne-a primit inotul si ne-a oferit
ce are ea mai scump: rasaritul Soarelui. Asa cum e spectaculos sa vezi siluetele muntilor in bataia apusului, asa e si cu rasaritul: mingea de foc apare dupa o perdea de apa.Te poti juca cu umbrele, poti alerga si soarele e tot acolo; la mare, la munte, e acelasi. Zeitatea suprema.

Portul turistic al Mangaliei mi-a aratat partea bogata a Romaniei: iachturi luxoase de toate marimile, vapoare si vaporase care stateau la dispozitia proprietarilor si la distanta fata de noi.


Vantul puternic nu ne-a impedicat sa sarim valurile, care ne trageau inapoi cu furie, "da-de, da-de ramaneam acolo".Nu uit disperarea mamei cand ma vedea ca nu-s, nu uit clatitele cu banane, dansul in strada, apusul din Jupiter si caratul celor 7 bagaje in vagonul 10. La anul fac o baie noaptea...