La mare, copiii se simt in largul lor.Au nisip, lopatica, scoici si apa.Devin propriii lor arhitecti la castelele inocente care le construiesc. Isi aleg un loc bun, aproape de apa, astfel incat munca lor de arhitect sa dureze toata ziua.
-Oooo,nuu, iar l-a luat apa!...il mai auzi pe cate unu.
Unii depun munca grea si sapa adanc in nisip, altii doar coordoneaza lucrarile.
E de-ajuns sa stai o zi si sa-i observi, ca sa-ti dai seama ce bine le ei lor.Ei nu incep scoala ci gradinita, se intorc de-acolo bucurosi c-au mai construit ceva, n-au ganduri ci doar zambete de impartit. I-am surprins facandu-mi cu mana sau scotandu-mi limba.Sunt prietenosi cu toata lumea, doar sunt in universul lor, al jucariilor.
Printre castele de nisip am gasit si unul mai special.O sculptura, mai exact.Acolo insa, era mana de adult.Asta dovedeste ca toti ramanem copii,
insa cu o alta imaginatie. Iata diferenta:
perfectă comparaţie între cele două "opere de artă" !!!
RăspundețiȘtergereparca stiu de undeva prima poza ;)
RăspundețiȘtergere