S-a implinit azi o luna de la plecarea mea in Retezat. Mult asteptata tabara in M-tii Retezat cu care am inebunit scoala, directoarele si copiii. "Veniti cu noi in tabara??"Cei mai multi nu ne bagau in seama, insa cei care ne-au bagat, nu au regretat ca ne-au urmat acolo.Retezatul...l-am gasit asa cum l-am lasat acum doi ani: impunator, cu poteci abrute, lacuri cristaline si mai putin ploios.Au fost 6 zile in care am simtit adevarata viata. O viata simpla, frumoasa si lipsita de griji. Parca am fi intrat pe-o poarta invizibila pe care scria "Welcome to the land of joy", insa noi am intrat pe poarta Retezatului, caci cabana se afla la 15 min. de prima intrare in Parcul National Retezat.
Cascada Lolaia ne-a intampinat de cum am sosit. Cadea furioasa, spunandu-ne parca "De ce ati ajuns asa tarziu?". Dragostea noastra fata de Retezat s-a manifestat anul asta "mai bine mai tarziu decat niciodata".Lacul Gales (1990) si lacul Bucura (2200 m) au fost doua dintre cele 80 de lacuri glaciare ale Retezatului, pe care am fost norocosi sa le vedem.Ambele ne-au oferit privelisti deosebite.Primul ne-a aratat salbaticia Retezatului in adevaratul sens al cuvantului: 5 capre negre se perindau pe crestele muntelui.Al doilea a fost unic prin insasi aparitia lui dupa un urcus abrupt de 15 min. De pe Curmatura Bucurei vedeai in fata lacul de 8,9 ha, in dreapta Vf.Retezat, in spate lacul Pietrele.
Dupa traseele de 9 ore pe care le faceam, eram rasplatiti pe masura.Ghici cu ce? Cu sarmalee.
Repet, nu-mi plac sarmalele, insa alea au fost chiar bune. Iata unul din avantajele unei tabere la munte: ajungi sa-ti placa lucruri care pana atunci le urai. Daca nu vrei sa rabzi foame, mananci si ce nu-ti place.Daca nu vrei sa te muste albinele, stai linistit, nu dai din maini, vor pleca la urma urmei.Daca nu vrei sa ramai la cabana, trezeste-te la ora 6. Si ne-a placut.Ne-am obisnuit cu trezitul,ne-am imprietenit cu albinele, am mancat si sarmale + am facut poze cu gandaci si calugarite.
In tabara cu Adeona faci intotdeauna lucruri noi. Ne-au obisnuit cu cataratul, insa anul acesta am facut tiroliana. E o chestie extrema mai accesibila.Un fel de bungee jumping pe orizontala, nu pe verticala.Am traversat in zbor de pe-un mal pe celalat al cascadei Lolaia, prinsi in ham si cu picioarele-n aer. Yuhuuu, te simti Tarzan, si in zborul tau vezi mai de-aproape frumosa cascada.Singura problema e ca lui Tarzan nu i-ar fi tremurat picioarele cand ar fi ajuns cu ele pe pamant, iar noua ne dansau de-a-binelea.
N-am catarat stanci, insa am catarat stalpi.( Nu incerca pe stalpii de electricitate din fata blocului) Am invatat sa facem noduri si sa filam.
Ne-am intrecut in pictura: inimioare, buburuze , broscute si o opera de arta careia fiecare ii gaseste ce semnificatie doreste.Noi i-am spus: semn de mama.
Ne-am distrat la discoteca, dar mai ales, am avut un moment de linste la focul de tabara, cand vocea calda a lui Ilie ne canta si incanta.Ce frumos e sa stai sub cerul liber, sa asculti acordurile chitarei, sa te uiti la o ploaie de stele si sa te gandesti la ce vrei tu, fara sa dai explicatii de ce razi sau de ce plangi.Muntele te apropie si te tine strans legat.La inceput de-o franghie si mai apoi de multe prietenii.
Ne-am intors in timp, cand am vizitat cetatea Colt, cetate medievala de pe vremea cneazului Candea si sursa de inspiratie pentru romanul lui Jules Verne ,,Castelul din Carpati".Pentru noi insa, castelul din Carpati a fost cabana, unde am promis ca ne vom intoarce si la anul, in aceeasi formatie, doar ca mai plini de viata si hotarati sa cucerim Retezatul, pe care l-am salutat de pe curmatura Bucurei.
